5 ianuarie 2018

Hotarele Turzii - Ştirbeşti

- hotarele Turzii hotarul Ştirbeşti
[guest post / postare preluată de pe Florentis]

Ştirbeşti este un hotar situat în extravilanul municipiului Turda, în sectorul sudic al DJ 161B (Turda-Ploscoş), de o parte şi de cealaltă a acestui drum de acces, pe culmile nordice ale Dealului Hangaş, în apropierea intrării noi în Salina Turda.
În Hotarul Ştirbeşti se poate ajunge dinspre municipiul Turda, din zona Durgău, de la intrarea nouă în Salina Turda, continuând pe DJ 161B (direcţia Ploscoş), la început asfaltat, apoi pavat cu piatră, încă 1,2 km, până la intersecţia Aleii Durgăului cu Strada Agriculturii. Continuând pe DJ 161B în direcţia Ploscoş, peste aproape 2 km ajungem în alt hotar din vecinătate – Ciurgău. Din Ştirbeşti, de pe drumul principal (DJ 161B) pornesc în lateral legături, prin intermediul unor drumuri locale nepavate, spre alte două hotare din vecinătate – Valea Caldă Mare (spre vest), Valea Sărată (spre est).
Poziţia GPS a hotarului Ştirbeşti este: 46.594146 ° latitudine nordică, 23.776197 ° longitudine estică (46°35'38.9"N, 23°46'34.3"E). 
Fig. 1 - Schiţa generală a hotarului Ştirbeşti din extravilanul municipiului Turda

Hotarul Ştirbeşti este format în acest moment din opt gospodării (în anul 2007 erau înregistrate la primărie doar patru gospodării), iar spre partea de nord-vest a acestui hotar putem identifica alte urme mai vechi de locuire.
Ca şi limite ale hotarului Ştirbeşti, întâlnim spre nord hotarul Ciurgău, spre est hotarul Valea Sărată, spre sud municipiul Turda (zona Durgău), iar spre vest hotarul Valea Caldă Mare.
Denumirea acestui hotar este legată de o derivaţie a verbului „a ştirbi”, putând indica o veche descoperire arheologică a unor obiecte din ceramică datând din vechime.
Valoarea turistică a acestui hotar constă în prezenţa unei crame (La Salina), iar spre periferie a pensiunii Sarea-n bucate, care oferă nu doar cazare ci şi o gastronomie rafinată şi posibilitatea de a gusta vinuri locale, unele din ele fiind soiuri deja consacrate în România, iar altele fiind soiuri noi, greu de găsit în altă parte.
Relieful se prezintă sub forma unor coline joase, prelungi, dipuse într-un interfluviu prelung (Dealurile Durgăului, 452 m – Dealul Hangaş, 429 m). Aproape peste tot observam o terasare a terenului, în scopul valorificării sale agricole (cultura viţei de vie, păioaselor şi porumbului). Mici culoare de vale se intercalează periferic pe afluenţii laterali ai Văii Durgăului, respectiv pe cei ai pârâului Fâneaţa Vacilor. Periferic, sunt prezene ravinaţii şi alunecări de teren.
Altitudinea maximă se înregistrează spre limita nord-vestică – 452 m (Dealurile Durgăului), iar cea minimă spre limita sud-estică  – 360 m (în zona Pensiunii Sarea-n Bucate), altitudinea medie fiind de circa 406 m, cu o desfăşurare mai largă a acestui ecart în partea centrală şi vestică, în mare parte fiind altitudinile medii fiind exploatate de culturi de viţă de vie. Fundamentul reliefului este format pe culoarele de vale din depozite ale Holocenului Superior (pietrişuri, nisipuri), iar la altitudini medii şi ridicate din depozite ale Buglovianului (gresii şi argile carbonatice nisipoase). Spre rama estică apar depozite ale Tortonianului (calcare, gresii, conglomerate, sare, gipsuri).
Hidrografia este reprezentată de o serie de pârâie locale, toate având un regim de curgere temporară, fiind drenate spre vest şi sud de Fâneaţa Vacilor, iar spre est de Valea Durgăului. Pe ultimul afluent de dreapta al Văii Durgăului, există amenajate două mici incinte lacustre de tip iaz.
Vegetaţia locului este specifică pajiştilor secundare cu tufărişuri, în mare parte astăzi exploatate sub forma de terenuri arabile (datorită unei relative planeităţi obţinute în urma terasării). Întâlnim insule de salcâmi în jurul gospodăriilor, a unor drumuri de acces şi pe răzoarele care fac trecerea de la o terasă agricolă la alta.
Economia locală de bazează îndeosebi pe agricultură (în special cultivarea viţei de vie) şi turism (existenţa unei baze de cazare, dar şi a unei baze de alimentaţie publică şi apropierea unui alt obiectiv turistic însemnat – Salina Turda). În privinţa viticulturii, în podgoriei La Salina, care se întinde momentan pe o suprafaţă de 70 ha, întâlnim soiuri deja consacrate (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Pinot Noir, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon), dar şi soiuri mai rar întâlnite în România (Riesling de Rhein, Neuburger). Prin aceasta activitate viticolă cu tradiţie, revigorată recent, Turda (şi în special Hotarul Ştirbeşti) întră în circuitul select al enoturismului. Alte subramuri ale agriculturii practicate aici sunt reprezentate de cultura păioaselor, a plantelor tehnice (sfeclă de zahăr) şi porumbului.
Câteva poze realizate aici la data de 5 august 2013:
Fig. 2 - Terase viticole în hotarul Ştirbeşti - municipiul Turda

Fig. 3 - Terase agricole cu culturi de păioase în hotarul Ştirbeşti - municipiul Turda

Fig. 4 - DJ 161B - principala cale de acces spre hotarul Ştirbeşti - municipiul Turda

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More