23 octombrie 2017

Hotarele Turzii - Acăţari

- hotarele Turzii - hotarul Acăţari
[guest post / postare preluată de pe Florentis]
Aşa cum v-am promis, continuăm demersul de aprofundare a cunoaşterii împrejurimilor oraşului Turda. Majoritatea dintre noi ştim diverse informaţii despre oraşul Turda în sine, dar prea puţin despre hotarele din extravilanul său. Cu ocazia aceasta, încercăm să corectăm acest neajuns. Cu ajutorul dumneavoastră, a cititorilor, putem aprofunda cunoştinţele despre fiecare hotar în parte.

Acăţari este un hotar relativ nou în extravilanul municipiului Turda. Este format dintr-o singură gospodărie permanentă, aşezat şi urmele altor vechi gospodării, situat la nord de pârâul Valea Sărată, pe prelungirile sudice ale Dealului Porţile de Fier. După datele noastre, aici locuiesc permanent doar 2 locuitori, probabil nefiind consemnaţi oficial cu aceasta adresă.

La Acăţari se poate ajunge dinspre municipiul Turda, urmând drumul comunal DC 69 în direcţia Adămeşti / Ploscoş, de la limita intravilanului municipiului Turda – cartierul Băile Sărate (zona de contact a Aleei Durgăului cu Aleea Alexandru Borza) încă 2,1 km. Drumul de acces e parţial pavat cu piatră, pe alocuri cu denivelări medii şi traversează cursul Văii Sărate în sectorul ei median.

Poziţia GPS a hotarului Acăţari este: 46.596269 ° latitudine nordică, 23.818947 ° longitudine estică (46°35'46.6"N, 23°49'08.2"E).


Fig. 1 - Schiţa generală a hotarului Acăţari din extravilanul municipiului Turda


Ca şi limite ale hotarului Acăţari întâlnim spre nord hotarele Valea Sărată şi Mărăcineni, spre est fostul hotar Hărcana (astăzi Str. Hărcana, fiind cuprins in intravilanul municipiului Turda), spre sud fostul hotar Unirea (astăzi terenul respectiv făcând parte de asemenea din intravilanul municipiului Turda), iar spre vest municipiul Turda (Depresiunea Ocna Veche, cunoscută mai ales sub numele de Durgău).
Denumirea locului vine probabil de la vegetaţia de salcâmi prezentă în această zonă (în limbaj local „acăţ” = salcâm), mare parte din ea plantată în secolul trecut, în fâşii care delimitau limitele de hotare, şi compactă acolo unde erau gospodării mai mari ca suprafaţă.
Relieful se prezintă sub forma unor coline joase, în mare parte monoclinale, cu deschideri largi spre lunca pârâului Valea Sărată, iar spre nord-vest terasete antropice în scop agricol. O microdepresiune este formată pe confluenţa Văii Sărate cu un pârâu local ce vine dinspre nord-est, în zona traversării văii de către DC 69, care facilitează accesul spre acest hotar. Malul stâng al Văii Sărate prezintă subsăpări, pe alocuri lăsând să apară aflorimente ale rocilor din subasmentul local şi mici sâmburi de sare. De la est spre vest, relieful are o înclinare mai pronunţată, dar în acelaşi timp şi o fragmentare mai mare.
Altitudinea maximă se înregistrează spre limita nord-estică – 439 m, într-un vârf rotunjit ce face parte din Dealul Porţile de Fier, iar cea minimă spre limita sudică  - 345 m, în lunca pârâului Valea Sărată, altitudinea medie fiind de circa 390 m, cu o desfăşurare mai largă a acestui ecart mai ales în partea central-estică.
Fundamentul arealului este reprezentat de un diapirism local pe depozite ale Tortonianului (conglomerate, gresii, sare), care susţine altitudinile mai ridicate, spre est de acestea fiind aşezate depozite ale Buglovianului (gresii, argile carbonatice nisipoase).
Hidrografia este formată din pârâul Valea Sărată (tributar al râului Arieş) şi dintr-un mic afluent local al acestuia, care vine dinspe nord, dintr-un mic izvor situat la periferia sudică a Dealului Porţile de Fier. Spre limita sud-estică a hotarului întâlnim un torent local, al cărui curgere e cu totul temporară, doar în cazul căderii unor precipitaţii însemnate cantitativ.
Vegetaţia locului este specifică stepei secundare (cu intervenţie antropică) reprezentată prin pajişti xerofile (versanţii având expunere sudică şi o insolaţie mai mare). Pe alocuri întâlnim mici insule de salcâmi, iar de-a lungul zonelor mai umede (în special în lunca Văii Sărate) vegetaţie hidrofilă şi insular halofilă (pe micii sâmburi de sare dezgoliţi).
Economia locală este exclusiv agricolă, în cea mai mare parte bazată pe terenurile arabile desfăşurate spre nord şi est (domină păioasele şi secundar cultura porumbului), iar secundar pe pajiştile xerofile dinspre vest, utilizate la creşterea bovinelor în special.
Câteva poze realizate aici la data de 13 august 2013:
Fig. 2 - Gospodărie permanentă în hotarul Acăţari - municipiul Turda

 Fig. 3 - Terasete antropice în scopul exploatării agricole în hotarul Acăţari - municipiul Turda

Fig. 4 - Igienizarea prin incendiere a unui teren cultivat anterior cu păioase în hotarul Acăţari - municipiul Turda

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More